Sa fim ca el...

japonia - ROMANIA 2-3
Nu e despre fotbal. Sau mai bine zis, nu e numai despre fotbal.E despre atitudine, despre viata.In saptamana ce tocmai s-a scurs Romania ca natiune sportiva a trait prin doua evenimente mari si late: cupele europene la fotbal si meciul de Cupa Davis cu Japonia la tenis.

Adevaratii invingatori sunt jucatorii romani de Cupa Davis si in special Andrei Pavel. Am urmarit meciurile sale plecand de la aceeasi premisa de la care o fac de cel putin 10 ani incoace: el o sa ne scoata, el o sa traga echipa dupa el, asa cum a a facut-o si pana acum, cand a scos Romania de la palpitantele dueluri cu Zimbabwe pana la meciurile din grupa Mondiala cu Olanda sau Franta. A reusit si de data asta. A invins in ambele partide.Insa ceea ce m-a impresionat a fost felul cum a luptat. Cum s-a zbatut pentru fiecare minge: m-a impresionat cum in meciul al 2-lea , cand totul parea pierdut, el totusi nu a vrut sa se recunoasca invins. Desi se vedea clar ca e la capatul puterilor, a continuat sa lupte, sa spere.Era in genunchi, dar nu voia sa cada... Incredibil efortul acestui mare tenisman, dar si mai important al acestui mare OM. De ce a facut-o, ma intrebam. Pentru bani? Nu, doar nu se imbogatea acum la 35 de ani din Cupa Davis. Pentru glorie? Nu cred, niciodata nu a iesit in fata cu nimic, desi merita mai mult ca altii, care au facut-o. Atunci de ce? Eu cred ca a fost aceeasi motivatie care l-a facut sa lupte de unul singur sa scoata Romania din zona euro-africana si care l-a facut sa joace trei meciuri in trei zile de atatea ori: a luptat pentru tara lui! Stia ca de cate ori e chemat, mii sau sute de mii de oameni il privesc si prin el, traiesc speranta unei victorii care sa-i mai faca sa uite de necazuri. Si pentru asta, A MERITAT SA LUPTE, pana la ultima picatura de energie. Din punctul meu de vedere, a fost cea mai mare dovada de patriotism pe care am vazut-o de la un roman in ultimii ani. Si a venit de la un roman care desi a facut pentru Romania mai mult decat Tamas, Contra sau Radoi, nu a cerut niciodata nimic de la semenii sai, nu s-a suparat ca pe prima pagina era un gol oarecare sau o balacareala ordinara a bravilor conducatori de cluburi, in timp ce el castiga meciuri pentru Romania. 40 mai exact. Si n-a zis niciodata ca nu vrea sa mai joace in Bucuresti...

As fi vrut ca meciurile de tenis din weekend sa le fi vazut si baietii nostri. Si sper sa-i fi inspirat. Sper sa fi preluat ceva din spiritul lui Andrei. Sa lupte pana in ultima secunda, chiar cand totul pare departe.Sa inteleaga ca atunci si numai atunci, indiferent de rezultatatul meciului, vor fi niste invingatori. Ca si Andrei Pavel, pentru Romania... Aceasta a fost umila mea multumire pentru tot ce-ai facut. Pentru adevaratii campioni, numai RESPECT!