Fotbalisti cit un sprit de vara

„Toto” Schillaci sau Oleg Salenko au redevenit anonimi dupa ce au fost sub reflectoare mondiale.

Turneele finale de Cupa Mondiala sau Campionat European ofera deseori surprize, aceste competitii stind mereu sub semnul imprevizibilului. Rezultatele spectaculoase, performantele greu de prevazut pentru unele reprezentative sau jucatorii cu evolutii imposibil de anticipat fac deliciul acestor evenimente. Unul dintre fotbalistii care intra in ultima categorie este Salvatore “Toto” Schillaci, anonimul devenit eroul tarii-gazda in timpul turneului final Italia 90. Nu multe lucruri isi mai amintesc amatorii de fotbal legat de Cupa Mondiala din 1990, dar cu siguranta de Toto Schillaci, necunoscutul care l-a eclipsat pe Roberto Baggio cu cele sase goluri care au adus bronzul nationalei gazda si acestuia titlul de golgheter al competitiei, da. Iar fostul atacant este poate cel mai bun exemplu al unui fotbalist mediocru, care a ramas in amintirea tuturor gratie formei aratate timp de patru saptamini. Pentru ca Schillaci nu a reusit sa impresioneze cu nimic inainte sau dupa acel turneu final. Inainte de CM 1990, Schillaci a jucat timp de sapte ani la Messina, transferindu-se chiar in 1989 la Juventus. Cu doar 26 de goluri in 90 de partide, atacantul a trecut la rivala Inter, unde bilantul a fost si mai slab - 11 reusite in 30 de meciuri, cauzat insa si de problemele medicale. Golurile din timpul Cupei Mondiale din 1990 au continuat sa-i deschida insa destule usi, Schillaci fiind primul italian care s-a transferat in Japonia.

Doar 90 de minute de stralucire

Printre fotbalistii care au facut furori la un turneu final, iar apoi s-au cufundat in anonimat se numara si Oleg Salenko. Rusul a intrat in istoria Cupei Mondiale fiind singurul jucator care a marcat cinci goluri intr-o singura partida din cadrul competitiei, in meciul contra Camerunului din SUA 1994, dar apoi n-a mai reusit sa iasa cu nimic in evidenta. Mai mult, la fel ca si in cazul lui Schillaci, cariera la nationala a lui Salenko a insemnat practic doar acea Cupa Mondiala, ambii reusind doar cite un gol pentru primele reprezentative in afara turneelor finale.

La polul opus

Mondialele ofera insa nu doar revelatii, ci si vedete care, transferate ulterior pe sume uriase datorita cotei acumulate in timpul turneelor finale, ajung “motorul” unor echipe de club. Iar cel mai recent caz este cel al lui Rooney. Devenit vedeta Angliei la Euro 2004, atacantul lui Everton avea sa se transfere dupa turneul final la Manchester pentru 40 de milioane de euro. Chiar daca “diavolii” nu au mai obtinut nici o mare performanta de atunci, Rooney a reusit sa se impuna in echipa lui Ferguson, fiind unul dintre jucatorii care au dus greul in ultimele doua sezoane, in care atacantul a marcat 36 de goluri in 91 de meciuri.

Danemarca de pe plaja

Pe de alta parte, la categoria reprezentativelor care au reusit parcursuri impresionante, desi porneau ca outsidere, victoria Danemarcei la Euro 1992 ramine principalul punct de reper. Adunati din vacanta si trimisi la turneul gazduit de Suedia ca inlocuitori ai Iugoslaviei, exclusa din cauza razboiului, scandinavii au reusit sa elimine in grupe pe Anglia si Franta, apoi, in semifinala, pe detinatoarea trofeului - Olanda - pentru ca in finala sa invinga Germania.