Universitatea Cluj

Din "Şepcile roşii", de Ioan Chirilă, Cluj-Bucureşti, iulie 1969:

"Ce reprezintă, la urma urmei, "U" în povestea fotbalului nostru? Dacă privim palmaresul, ne dăm seama că "U" n-a băut prea mult din cupele bucuriei. O singură victorie pînă la capăt, aceea din 1965, a încununat strădaniile unui întreg Semicentenar. Echipă studenţească prin definiţie şi structură, "U" a ridicat pe gazonul fotbalului nostru noţiunea de joc la superlativ. Pentru studenţii clujeni, fotbalul a fost întotdeauna doar un joc. Orice încercare de forare a limitelor jocului a avut o reacţie naturală din partea "şepcilor roşii" de totdeauna. La Cluj, visele de mărire au pălit intotdeauna în faţa bucuriei de a juca, a unei bucurii deseori candide, în care meşteşugul cuceririi victoriei a fost cu mare greutate desprins. În ciuda acestei boeme perpetue, Universitatea Cluj a fost de foarte multe ori un partener (dar niciodată adversar) de temut pentru multe din echipele noastre avide de glorie, dar n-a fost niciodată o echipă de efort prelungit..."

Iar acum, un text drag nouă apărut în programul de meci de la Zalău, din 6 septembrie 2003, cu ocazia meciului Armătura - "U":

"Echipa şepcilor roşii este istorie, dar în acelaşi timp, poezie. O poezie a fotbalului, iar cînd cobori pantele Feleacului, stadionul Ion Moina de sub Cetăţuie, udat de apele Someşului, pare coala de hîrtie pe care se scrie această poezie. Potcoava de pe tricourile jucătorilor, ca şi potcoava stadionului este o emblemă care dăinuie în timp. O echipă care nu a putut fi destrămată nici de vicisitudinile vremurilor, nici de război, nici de divizia C, nici de vîntul care suflă mai mereu prin buzunarele fotbaliştilor şi suporterilor, iubită şi adulată de majoritatea puştilor care se duc să cînte la stadion, păstrată în inimă de cei care au trecut prin aulele şi amfiteatrele Universităţii clujene.

"U" este o stare de spirit, aşa cum spunea odată regretatul Ioan Chirilă, care la rîndul lui a fost suporter declarat al lui "U", îndrăgostit de jocul unor celebri jucători...ca acea veritabilă echipă de medici care a făcut furori în anii '60. Dar oare cîţi dintre noi nu avem în adîncul sufletului o cămăruţă în care să ascundem o fărîmă de iubire pentru "U"?..."

La final, din Însemnările despre "U" ale lui Ştefan Cîrjan, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004:

"Pentru mine, "U" n-a fost numai o echipă de fotbal, CI O IDEE. O explozie a celei mai frumoase vîrste, a studenţiei. O imagine ce-o voi lua cu mine dincolo..."