Ilie "One man Show" Nastase

Daca in sportul romanesc a existat vreodata o figura carismatica,iubita din Romania pana in Anglia, din Franta pana in SUA, aceea a fost a lui Ilie Nastase. Imaginea campionului din anii 70, cel mai mare tenismen roman al tuturor timpurilor a ramas vie chiar si dupa 30 de ani. În memoria amatorilor de tenis a ramas ca jucatorul cu fantezie debordanta, capabil de orice miscare imprevizibila. De aceea, dupa ce a renuntat la competitii, Ilie este solicitat la toate marile gale demonstrative. Meciurile de old-boys in care participa la Wimbledon fac in fiecare an deliciul publicului. Nastase a ramas cu zambetul pe buze, iar glumele sale sunt savurate din plin.

Marele Cristian Topescu il descria cel mai bine : “A fost pentru noi mai mult decat un mare campion. Pentru doua decenii a fost una din marile noastre sperante. Prin forta sa de a fi ne-a demonstrat ca Romania poate fi peste tot, ne-a sugerat la nesfarsit ca globul e al nostru, al oamenilor, si nu va suporta la infinit legile reci, impotriva firii. Zambetul sau a intretinut speranta mereu, chiar si in momentele cele mai grele.”

Printre cele 57 de titluri la simplu, pe care Ilie Năstase le-a câştigat de-a lungul carierei sale, se numără şi US Open în 1972, respectiv French Open în 1973. La dublu a câştigat turneele de la Wimbledon în 1973, French Open în 1970 şi US Open în 1975. A câştigat de asemenea de patru ori turneul Masters în anii 1971, 1972, 1973 şi 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu şi dublu, câştigând 109. Alături de Ion Ţiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 şi 1972.

A fost pe locul doi în competiţia la simplu de la Wimbledon de două ori, în 1972, jucând finala împotriva lui Stan Smith şi în 1976 împotriva lui Björn Borg. Năstase era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar şi pentru reputaţia de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de “Nasty” după câteva incidente.

A scris câteva romane în franceză în anii 1980, apoi a intrat în politică în anii 1990, candidând în 1996 la postul de primar al Bucureştiului. În anul 1994 a fost căpitan nejucător al echipei României de Cupă Davis.

În 2005, “TENNIS Magazine” l-a plasat pe locul 28 în lista celor “40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani”. A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv român al anului” (în 1969, 1972, 1973 şi 1974).




Priviti o lovitura fantastica a lui Nastase.