Ultimul atac si primul samaritean

Meciul cu Olanda este considerat de multi amatori care scriu la "prestigioasele" fituici despre sport (ex: Gazeta, etc...) drept crucial. De ce nu am considera meciul cu Olanda un ultim atac pentru calificare, ca apoi sa consideram celelalte meciuri pur amicale? Intr-un fel ma contrazic pentru ca Romania chiar si-ar usura situatia in Grupa H si ar merge la cules de castraveti (poate doar murati, la ce frig va fi in noiembrie in amarata capitala a Bulgariei). In continuare ma refer doar la relatia tensionata dintre echipa nationala de fotbal a Romaniei si suporterii care acum sunt dezorientati: echipele de club pentru care sunt trup si suflet, desi in ultimul timp toate lasa de dorit, iar orgoliul este sifonat de prestatiile tot mai slabe, in al doilea rand echipa nationala de fotbal, care de cateva campanii de calificare nu au reusit sa aduca decat esecuri si, sa-mi fie cu iertare: rabdarea are limite si acestea din urma se vad tot mai des. Frustrarile din ambele tabere se vad: suporterii sunt din ce in ce mai dornici de rezultate care se transforma in calificari, iar echipa nationala de fotbal (cea actuala) este prea mult pusa in situatia sa-si apere statutul de generatie de plastelina si astfel, pentru cine este mai putin optimist, sa reuseasca sa se califice.

Poate Chivu are dreptate cand spune ca prefera sa nu fie numit capitanul unei echipe nationale care reuseste, dupa multi ani si multe eforturi degeaba, sa se califice in sfarsit la un turneu final. Spun despre Chivu ca are dreptate pentru ca, la fel ca si Radoi la Steaua, cand iti este lumea mai draga si cand echipa nationala are cea mai mare nevoie de el, dezarmeaza si lasa greul pe colegii lui care abia cunosc cele trei culori pentru care, cu teatru bine jucat isi duc mana dreapta la inima, acoperind cu lasitate culorile tarii.

Trebuie considerat meciul de la Constanta un ultim atac pentru ca astfel concentrarea sa fie maxima (nu ca la meciul cu Danemarca din 2003 cand din prea multa concentrare s-a creat in careul nostru o nebunie). In final simpatia pentru echipa nationala va creste si astfel suportul in meciurile dificile, mai ales cele de afara, se va simti considerabil. O echipa este iubita pentru rezultate, dar mai important decat rezultatele este mandria de a juca pentru o natiune, devenind astfel primul samaritean. Si stiti ce este un samaritean?

Hai ROMANIA!