Povestea "GASCANULUI"

Pitestiul anilor'60 era departe de a fi un oras interesant, ca toate orasele de provincie. Oamenii lucrau sase zile si-si cautau recreerea in ceea de a saptea. Nimeni insa nu se gandea pe atunci ca duminicile le vor fi impodobite in urmatorii aproape 20 de ani de un pusti pe nume Gica Dobrin, viitorul "gascan". Povestea lui Dobrin a fost scrisa in urma cu trei ani pe siteul nostru, in sectiunea Eroii.
Nicolae DOBRIN ("Gascanul")
N: 26.08.1947, M: 26.10.2007
Ramas de mic orfan de tata, Nicolae Dobrin i-si petrecea toate clipele libere pe malul Argesului jucind fotbal cu prietenii. Intr-o zi, pe maidan i-si facura aparitia idolii de la Dinamo Pitesti, aflati in drum spre casa. Impresionati de admiratia pustilor, vedetele, printre care Florin Halagian, Lovin Matache si Zgardan le acorda onoarea unei miute, pentru a se distra.
Si intr-adevar s-au distrat mai ales cei vreo 20 de trecatori ocazionali, atunci cind pustii au cistigat cu 12-2, 6 goluri ale blondului ce lipise mingea de picior. Unul din cei 20 era Leonte Ianovschi, slefuitorul de talente care, dupa meci s-a apropiat de pusti si i-a spus sa vina a doua zi la club, cu buletinul la el. Stupefiat, Dobrin i-a raspuns ca nu are buletin, ca are doar 13 ani.
Ianovschi ii raspunse uimit "fugi de aici, astia spun ca joci fotbal pe maidan de 10 ani". Era firesc ca Gica sa ajunga jucator, si-i era scris sa nu fie dintre truditori ci dintre artistii care i-si canta ariile sub privirile uimite ale partenerilor si adversarilor. Zborul sau a fost atat amplu incat a ars etapele, jucand la 17 ani in nationala.
I-a fost scris ca meciul de debut sa nu fie unul oarecare, ci contra RFG-ului una dintre cele mai puternice echipe din lume. Adversar, Szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea, cu 2 campionate mondiale jucate.
Nimic din astea nu l-a speriat pe Dobrin, care in primele 10 minute i-a introdus nonsalant balonul printre picioare, ca unui vechi amic de pe maidanul pitestean. Szymaniak a fost primul care a intuit ca are in fata un astru in ascensiune, ferindu-se sa-l mai atace, si multumindu-se sa-l urmareasca respectuos de la distanta.
Dupa meci, desi Romania pierduse, marele castig era blondul coordonator de 18 ani neampliniti. Dupa meci, Fritz Walter l-a mangaiat parinteste pe cap, sfatuindu-l sa bea mult lapte, pentru ca asa va ajunge sa fie o vedeta.
Ce bine era daca Dobrin i-ar fi urmat mereu sfatul... Sub bagheta sa magica, Argesul face ca Pitestiul sa devina o prezenta cunoscuta si temuta in Europa, in Trivale inclinand steagul Leixoes Porto, FC Tolouse, Sevilla FC, sau Ferencváros TC Budapest... Gica devine un idol, incununarea sa facandu-se atunci cand in meciul de vis contra Portugaliei lui Eusebio, Torres si Simoes, a presarat pe teren florile talentului sau, implinind un vis de 32 de ani - calificarea la mondialul mexican.
Echipa Romaniei era repartizata in grupa mortii, dar cuplul Dobrin - Dumitrache era pregatit sa iasa in luminile rampei. Orgoliul unui antrenor, inteligent de altfel, si incapatanarea lui Dobrin au dus la o inclestare fara invins sau invingator. Ba nu, a pierdut fotbalul si toti suporterii care l-ar fi vrut in teren.
Ranit in orgoliu, "printul" pitestean s-a retras in cetatea de scaun, Pitesti, dar a reaparut in toata splendoarea cu ocazia meciului decisiv cu cehii, cind golul sau trimitea in premiera Romania in primele 8 echipe ale Europei.
Atunci s-a auzit pe strazile capitalei celebrul refren: "ce ne facem oameni buni cu acest Dobrin, care ascunde mingea de n-o mai gasim". Totusi ceva ii lipsea lui Dobrin pentru ca bucuria sa-i fie deplina, si anume incoronarea cu echipa de club. Cind in sezonul 1971-72 venea un antrenor ambitios, dar tanar si aproape anonim -Florin Halagian- nimeni nu se gindea la ceea ve avea sa urmeze.
Halagian i-a vorbit lui Dobrin nu de la inaltimea functiei, ci l-a privit in ochi, ca pe un prieten si i-a spus: "tu poti aduce titlul in Pitesti". Dobrin si amicii sai - Radu, Pigulea, Prepurgel, Vlad, Olteanu, Fratila si restul - si-au luat inima in dinti, si au facut-o dar nu oricum ci invingand in ultima etapa pe Dinamo, campioana, care pe atunci se confunda cu nationala. Dobrin a terminat acel meci cu tricoul rupt de imbratisarile colegilor, dar fericit si mandru.
Aventura a continuat in C.C.E., cind dupa un adversar "de incalzire" din Luxemburg, avea sa urmeze in turul secund marele Real Madrid. Echipa milionarului Santiago Bernabeu continea nume ca Santillana, Amancio, Velasquez sau Grande, cu al caror salar puteai cumpara tot Pitestiul si-ti raminea si rest.
Si totusi meciul de la Pitesti avea sa fie o mare victorie pentru Dobrin & comp. Capitanul, Remus Vlad a jucat cu arcada sparta, dar nu s-a predat. Toti le proroceau o bataie clasa intii la Madrid dar pana la urma cei care au tremurat pentru calificare au fost spaniolii, si au obtinut-o doar dupa ce Olteanu, liberoul ce jucase fantastic s-a accidentat in minutul 80.
Dupa acest meci Santiago Bernabeu s-a suit in avionul sau personal aterizand in biroul primului secretar de partid al Argesului cerind sa decoleze doar cu Dobrin, pentru care era dispus sa ofere oricat. Nici pina la moarte n-a inteles cum poate fi el refuzat, omul caruia nu-i rezistasera Di Stefano sau Puskas.
Dobrin era facut sa joace doar la FC Arges, nereusind sa ajunga nici la Craiova, in 1974, cand poate, s-ar fi nascut, citiva ani mai devreme, o Craiova "maxima" la umbra sa. Anul 1975 i-a adus o nedorita umbra, ratarea sa din meciul cu Scotia privand Romania de o noua prezenta in primele 8 ale Europei.
Aparitia a noi stele (Balaci, Iordanescu) l-a scos din vizorul nationalei pina in 1978. Atunci, ca in toate situatiile de criza se apeleaza la Dobrin, mai ales ca adversarul, plavii, aveau ascendentul moral al acelui 6-4 de cosmar. Dobrin a facut ce-a vrut pe teren si ajutat de Sames si Aurica Radulescu, reuseste sa obtina o splendida victorie cu 3-2.
O cearta cu vechiul sau prieten si antrenor Halagian il indeparteaza de lotul national dar "armeanul" se impaca cu el inaintea meciului care avea sa-i incununeze mai mult ca oricare altul o cariera de neuitat. Dinamo Bucuresti - FC Arges Pitesti, 22 iunie 1979, a fost un thriller scris parca de Alfred Hitchcock.
Cine a vazut acel meci nu-l va uita, mai ales golul lui Dobrin din minutul 90. Atunci la 3-3, arbitrul Otto Anderco ii impingea ca al 12-lea jucator pe Dinamo, iar Gica i-a soptit: "daca nu fluieri mai dau un gol", promisiune onorata din plin, spre stupoarea tuturor. Dupa inca un an, si un loc 3, Dobrin simte ca din spate vin tineri talentati, si cu modestia ce-l caracterizeaza, s-a retras la Tirgoviste pe care i-a ajutat sa promoveze inapoi in Divizia A.
A urmat o retragere discreta, aproape anonima, a celui ce va ramine mereu "GASCANUL".
Sursa www.Onlinesport.ro

o noua zi senina...asteptand sa vina!

Rezultatele catastrofale ,adevarati "nori negrii" ai fotbalului nostru,sunt doar o bucurie pentru jucatori si tehnicienii nostrii care maine(ziua cea senina) se vor putea plimba tantosi pe strada dupa o stralucita vuctorie cu 1-0 sau 2-1 in fata echipei de pe locul 18-virtual retrogradata !Mandri de prostia lor!

Nu doresc acum sa fac pe placul "lacheilor din fotbalul romanesc"-tot felul de patroni si diriguitori, si sa le pronunt numele sau sa le dedic un articol! Lor le pot dedica doar o expresie un pic modificata:"gunoaie-au fost,gunoaie-s inca!"

Daca atitudinea patronilor e de inteles pentru ca o fac la interes nu acelasi lucru se poate spune despre antrenori si jucatori.Felul lor de a se comporta dupa cate o nenorocire europeana este de-a dreptul cretin!Dau vina pe arbitri,pe accidentari,pe starea terenului,pe vreme,uneori pe patron sau federatie(ca nu le-a amanat vreun meci),pe norocul adversarului sau ghinionul propriu si uneori chiar si pe spectatori ! Imediat dupa esec auzi declaratii razboinice vizavi de meciul ce va urma de te apuca greata!La inceput de campionat se umfla-n pene antrenorii("avem cel mai bun lot") pentru ca dupa numai cateva jocuri sa se planga de toate cele mentionate mai sus."Antrenori cracanati" -asta avem ,dar nu la picioare ci la minte! Si apoi dupa declaratiile patronilor "de carton" cum ca cutare valoreaza n -mil. de euro li se urca acestora la cap de-si permit sa joace precum cizmele cateva meciuri iar antrenorii tembeli si ei le canta in struna sefilor intarind si mai tare confuzia si bineanteles prostia tipic romaneasca.Trece vremea si antrenori care pana mai ieri erau jucatori model de nationala se integreaza perfect in colectiv si se comporta ca atare de tu spectator nevinovat nu mai intelegi nimic.Atata doar ca rezultatele se vad si raman si acum ne putem da seama ca dintr-o "generatie de aur" ne-am cam ales cu 0 si ala barat -antrenori.Toti slabi,toti mediocri,toti cu niste caractere indoielnice,toti sperante dar rezultate zero!Toti cu bani multi facuti din fotbal dar nici unul nu-i reinvesteste in fotbal(si ma refer aici la macar o singura echipa din liga 1-a).

Dupa asemenea rezultate ar trebui sa le fie rusine sa mai apara in fata suporterilor sau in fata presei atat jucatorilor cat si antrenorilor!Dar tin sa ne arate ca dupa ce le-am vazut la lucru picioarele alea strambe au si o gura imputita!Prost crescuti cu caractere infecte -asta sunt!Dintre ei se vor alege antrenorii de maine!Ce drama!Asta ar trebui sa ne doara pe toti cei care iubim acest sport indiferent de club!Cum pot sa mai apara pe teren dupa aceste rezultate catastrofale?Nu am auzit inca de vreo demisie de jucator!Si cand te gandesti ca avean nevoie de cateva zeci numai in ultimile 2 luni! Traiesc toti cu speranta "zilei senine" ce va veni cand "prostii din tribuna sau de la tv" vor uita jocul lor de amator platit ca un profesionist.Nesimtirea lor e fara margini si aproape ca nu poate fi explicata vazand cum isi pot schimba atitudinea in urma unui transfer afara in europa.Brusc acele jigodii se mertamorfozeaza si devin temporar profesionisti(asta numai pana se intorc acasa sa ne invete"profesionism pe paine").

Consider ca aceste aspecte nu au nimic in comun cu patronul oricare ar fi el!Cred ca e ceva mult mai profund si este legat in primul rand de educatie,cultura si societatea in care traim dar care face prea putin in acest sens.La cfr cluj s-a incercat ceva dar se pare ca in loc sa "adoptam" noi o atitudine ii stricam noi pe cei veniti !Realitatea este insa ca stam tare prost cu "materia prima" atat la antrenori cat si la jucatori!Bombele tinere care se tot anunta se dovedesc rapid niste verze murate pe care nu te poti baza decat in jocuri de cupa cu echipe din ligile inferioare.