Exista oare cineva care nu a auzit de Nadia? In 1976, la Montreal, Nadia Comaneci reusea sa uimeasca o lume intreaga. Exercitiul ei perfect de la paralele daduse peste cap chiar si tehnologia acelor vremuri. Perfectiunea in sport fusese atinsa.
Povestea ei incepe undeva in Onesti, pe data de 12 noiembrie 1961, parintii alegandu-i un nume predestinat: “Nadia”, dupa eroina unui film rusesc “Nadezhda” (”Speranta”) .
A concurat pentru prima la nivel naţional în România în 1970, ca membră a echipei oraşului său. Curând, a început antrenamentele cu Bela Karolyi şi sotia sa Martha, care au emigrat mai tărziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câştigarea a trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În acelaşi an, agenţia de ştiri Associated Press a numit-o “Atleta Anului în România”.
Jocurile Olimpice din vara anului 1976, desfasurate in orasul canadian Montreal, au ramas in istoria sportului mondial datorita performantei unice reusite de gimnasta Nadia Comaneci. Daca in salile canadiene de competitie evenimentul sportiv a adunat aproximativ 10.000 de spectatori, acasa – in Romania – milioane de privitori au urmarit cu sufletul la gura evolutia compatrioatei lor, originara din Onesti. Adolescenta de numai 14 ani, Nadia, indrumata de renumitul antrenor Bela Karoly, a atins mai multe recorduri. Euforia telespectatorilor din tara a atins cote maxime cand a fost anuntata prima nota de 10 din istoria gimnasticii, nota ce i-a revenit romancei Nadia Comaneci.
Supranumita de atunci de presa din tara si de peste hotare “Zeita de la Montreal”, sportiva a contribuit decisiv la clasarea Romaniei printre primele zece natiuni ale lumii, alaturi de rusi si americani. Performantele gimnastei au trezit printre romani un puternic sentiment de patriotism. In plin “razboi rece”, nu a existat roman care sa nu se fi simtit mandru de a fi compatriotul Nadiei. Transmiterea in direct, prin intermediul televiziunii nationale, a performantei unice realizate de Nadia la Montreal a facut mai mult decat miile de ore de educatie patriotica transmise la TVR.
Comăneci şi-a apărat titlul european în 1977, dar echipar României a ieşit din competiţie în finale pentru a protesta contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comăneci cu greutate peste medie şi ieşită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câştigat titlul la bârnă.
În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câştigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul gimnast, bărbat sau femeie, care a făcut aceasta). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câştigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectări a sângelui în urma unei tăieturi la încheietura mâinii după o tăietură cauzată de o cataramă din metal. În ciuda ordinelor doctorilor, ea a părăsit spitalul şi a concurat la bârnă unde a obţinut nota 9.95. Performanţa sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.
A participat şi la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Yelena Davydova la individual compus, când a fost nevoită să aştepte pentru notă până ce Davydova să-şi încheiat exerciţiul. Nadia şi-a păstrat titlul la bârnă, dar a câştigat şi o nouă medalie de aur, la sol, şi una de argint împreună cu echipa.
In noiembrie 1989, fuge din tara si se stabileste in Statele Unite ale Americii, dupa o perioada de un an petrecuta in Canada. In aprilie 1996 se casatoreste cu fostul campion olimpic american la gimnastica, Bart Conner, nasi fiindu-le Dana si Adrian Nastase.
In 1996, cu prilejul aniversarii a 90 de ani de existenta de catre Federatia Romana de Gimnastica, este numita presedinte de onoare. In 1998, in cadrul unei ceremonii desfasurata la Washington, a fost recompensata cu premiul “Flo Hyman” pentru merite deosebite in sport. La Viena, in 1999, a fost declarata sportiva secolului XX, in anul 2000 i s-a conferit Ordinul National “Steaua Romaniei”, iar in martie 2002 a fost aleasa presedinte de onoare al Comitetului Olimpic Roman.
Nadia Comaneci este si una dintre vedetele sportului mondial care conduc Academia “Laureus World Sport”, unde sunt adunate fonduri impresionante pentru ajutorarea copiilor din zonele defavorizate ale Terrei. Este membra a “FIG Foundation”, o prestigioasa fundatie ce are ca scop sprijinirea fostelor gimnaste care raman cu sechele dupa terminarea carierei. De asemenea, Nadia a participat la actiuni cu scop umanitar. Astfel, ea a promovat, intre altele, campania internationala de lupta impotriva cancerului la san si a sprijinit apoi o competitie de mare anvergura, “Special Olympics”, raspandita in lumea larga si rezervata persoanelor cu handicap.
“La terminarea concursului individual-compus, cu Nadia pe podiumul olimpic, am fost oprit de o batranica la iesirea din arena, care m-a rugat foarte mult, cu ochii in lacrimi, sa-i aduc o fotografie a Nadiei Comaneci cu autograf, pentru ca este ultima ei dorinta din viata. Cand i-am adus fotografia, m-a strans in brate”
“Pentru telespectatorul roman, aparitia Nadiei a fost ca un miracol. O floare rara in peisajul sportului mondial. A ramas in memoria vizuala a multor romani surasul Nadiei pe podiumul de premiere. S-a spus ca era imaginea fericirii. Era, mai curand, surasul aparte al unui copil constient de sine…”
Cristian Topescu
Exercitiul ce a adus prima nota de 10 din istoria gimnasticii.
Urmatoarele note de 10 ale Nadiei.
Exercitiu magnific la barna.
duminică, 18 noiembrie 2007
10-le perfect
Publicat de
Radu Cosmin
la
11/18/2007
0
comentarii
Etichete: Mari campioni
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
